IL
TERREMOTO AllA MORTE DI GESU'
Te sciuvitìa
la notte se zziccau,
quannu vinne Giuvanni e a le porte ne tuzzau.
-Timme, Giuvanni,
pe quantu amore portu:
Fijuma è biu o veramente mortu?-
Ieu me partei e
scei,
cu le tre suluri mei;
e la prima porta
ci cchiàì
te fijuma dimmannnàì.
Addhru sciu ddhra
mamma dulente
ci secutava na dila te gente?
Addhrai ncera nu
malificu ci ne la discacciava
na spinta ci ne tiene, a ddhra mmezzu la jentulàra.
Quannu te la croce
l'à vista spinta e dulente,
a lu sou fiju ne tras'u na spinta intra la mente.
Sulu na goccia d'acqua
creau,
cu citu e fele la gente bona ne la preparau.
Quannu le sù
òabbra ne tuccara, i denti ne catèra, le vine se
ritirara, l'aria scurìu, lu mare quajàva. i pesci traballare,
li
morti suscitara.
Ci l'à fattu
lu bene te la gloria noscia,
tantu bene ci ne mmoscia?
Ci la dice e ci
la sente,
quaranta giurni te dulucenze;
ci la tice te veru
core,
a mparatisu và quannu more